Manastirea Podu Cosnei

          Manastirea Podu Cosnei isi are inceputul in 1924, cand Fondul Bisericesc de la Cernauti detinea, in zona, o importanta suprafata de padure. Atunci, cu sprijinul obstii si al bisericii, s-a inaltat o manastire. In 2006, la Podu Cosnei a venit parintele Mihai Negrea, care, cu binecuvantare si ajutorul IPS Pimen, a reconstruit manastirea.

          Acces: din Vatra Dornei spre Bistrita, pe DN17/E58,15 km si 71 km dispre Bistrita spre Vatra Dornei  (Transilvania)

          Hram: Sfintii Apostoli Petru si Pavel

          Responsabil: Parintele Mihai Negrea si Parintele Teodosie
          Contact: Dorna Candrenilor, cod postal 727190, jud. Suceava  
                        Telefon Parintele Teodosie 0751393995 
                        Email: sinzian39@yahoo.com 
          
            Istoric
               În 1956, cînd împotriva religiei se declanşase un război deschis, cu consecinţe greu de închipuit asupra bisericii (unele au fost chiar dărîmate, pentru ca, mai tîrziu, din materiale de construcţie recuperate din dărîmături, să fie făcute grajduri ale CAP), mănăstirea de la Podu Coşnei a fost desfiinţată. Vorba cuiva, bine că n-a fost şi dărîmată. Dar nici mult n-a fost. După decembrie 1989, s-au înregistrat cîteva "zvîcniri" pentru ca sfîntul locaş să-şi recapete faima. Nu s-a reuşit mare lucru. Aici se impunea o mînă de fier, un om întreprinzător, pus pe fapte mari, care să facă ceva. În 1992, în mănăstire şi-au găsit loc de rugăciune cîteva măicuţe, dar, probabil, din cauza situaţiei materiale critice, au abandonat totul şi au plecat. A venit un preot, a stat 6 luni şi şi-a văzut şi el de drum. Mănăstirea avea (şi mai are încă) nevoie de fonduri pentru investiţii. Cei aproape 50 de ani de inactivitate şi-au pus puternic amprenta asupra construcţiei, asupra bisericii şi a anexelor din jur, multe dintre ele devenind ruină.

         La initiativa primarului Ilie Dumitru Pintilescu, impreuna cu Maftei Carpea, Vasile Carpea, Gavrila Florea si alti gospodari s-a hotarat construirea unui asezamant manastiresc la locul numit Podul Cosnei. Lucrarile de constructie au inceput in 1924, si in 1930 biserica a fost terminata si sfintita. Tot in 1930 a fost ridicata si cladirea pentru personalul manastirii, dupa care s-a trecut la ridicarea anexelor (grajd, cotet de pasari, pivnita, fantana). In 1934 s-a construit clopotnita, iar in 1936 s-a ridicat cladirea staretiei (cu o capela pentru slujbe, iarna) avand sase camere si trei sali la parter, plus cinci camere la etaj. Este o constructie din lemn, acoperita cu dranita. In sudul incintei s-a construit cladirea arhondaric pentru cazarea credinciosilor veniti din alte localitati. La aceste constructii si-au adus contributia credinciosii satului si cei din zonele apropiate, cu brate de munca la transporturi, cu materiale de constructii si bani. Primul calugar, delegat de Mitropolia Bucovinei pentru a cerceta daca la Podul Cosnei se poate aseza viata manastireasca, a fost Ieromonahul Gherasim Melinte. Protosinghelul Mina Cozma, trimis pentru a pregati sfintirea la 30 iunie 1930, a ramas si primul staret al manastirii. El s-a ostenit ca sa fie terminata cat mai repede casa pentru adapostirea calugarilor. Au urmat mai multi stareti la conducere si fiecare a contribuit la consolidarea manastirii, dar cel mai mult s-a evidentiat prin spirit organizatoric si gospodaresc Protosinghelul Grigore Cobzaru. Acesta are si meritul de a-l fi ajutat la studii pe tanarul vietuitor al manastirii dintre anii 1951 si 1958, Nestor Vornicescu, ajuns mai tarziu Mitropolit al Olteniei. Protosinghelul Grigore Cobzaru, care a fost si un duhovnic iscusit, un bun conducator pe plan spiritual, a adus o serie de imbunatatiri constructiilor manastiresti, a imbogatit biblioteca manastirii si apreciind meritele ctitorilor a facut un tablou cu fotografiile lor. Dar cand treburile gospodaresti au fost rezolvate si toata atentia se indrepta spre intarirea vietii duhovnicesti, nori negri s-au asezat peste aceasta oaza de spiritualitate romaneasca, supusa la grele incercari. In 1959, dusmanii credintei au inchis usile manastirii, casele si terenurile i-au fost luate in mod abuziv, iar calugarii au fost nevoiti sa-si paraseasca vatra plecand in pribegie. Libertatea religioasa obtinuta dupa 1989 a dus la redeschiderea manastirii la 14 septembrie 1993, in prezenta Episcopului-Vicar al Sucevei si Radautilor, Gherasim Putneanul. Cu acest prilej a avut loc si slujba de instalare a staretului manastirii, Protosinghelul Vichentie Bobeica. Acesta, luandu-si osteneala organizarii noii manastiri de la Mestecanis, a fost inlocuit in februarie 1994 la conducerea manastirii Cosna cu Protosinghelul Xenopol Grapa, o speranta pentru bunul mers al manastirii. Acesta este interesat sa redobandeasca proprietatile luate abuziv in 1959, sa consolideze asezamantul pe plan gospodaresc si spiritual, formandu-si obstea pentru intarirea vietii duhovnicesti a manastirii. Un mare rol in redeschiderea manastirii l-au avut urmasii ctitorilor ei din 1930, care au sprijinit aceasta actiune moral si spiritual, pentru continuarea traditiei inaintasilor lor.

Descriere

                    Biserica este din lemn pe temelie de piatra, in forma de cruce. Altarul este spatios, luminat de o fereastra mare la rasarit. Are in dreapta si stanga cate o camera (una pentru vestmantarie). Catapeteasma este din lemn, ornamentata cu sculptura aplicata. Turla mare, deschisa pe naos, este octogonala, luminata de patru ferestre mari. In naos, la nord, langa altar, este amvonul. Absidele naosului sunt largi si profunde. Este delimitat de pronaos prin stalpi din lemn marginali, cuprinsi in zid, care sustin arcada turlei. Este luminat de cate o fereastra la sud si la nord. Pronaosul, in forma dreptunghiulara, este luminat tot de cate o fereastra la sud si nord. Are doua intrari: una din pridvor, pe o usa in doua canaturi, cu geamuri in partea superioara, a doua intrare fiind prin partea sudica, pe o usa dubla, asezata langa naos. Pridvorul este inchis, putin spatios, cu balcon deasupra lui. In dreapta si stanga pridvorului este construita cate o camaruta, intrarea in ele facandu-se prin pronaos. In pridvor se intra prin partea vestica, pe o usa dubla din lemn, cea interioara avand geamuri in partea superioara. Ferestrele bisericii sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate in arc, prevazute cu vergele metalice intre ele. Pardoseala este din scandura, vopsita maro. Biserica este captusita cu scandura, atat in interior cat si in exterior. Acoperisul este din tabla zincata.

Clopotnita construita la nord-vest de pridvor este din lemn, captusita cu scandura si acoperita cu tabla zincata. La parter are spatiu inchis, putand fi folosit ca o camera sau magazie. In 1996, in aceasta incapere era improvizata bucataria, tot acolo fiind servita si masa. Are instalate patru clopote de diferite marimi: 150 kg, 75 kg, 37 kg si 18 kg. In vestul bisericii la distante de 20 m si respectiv 5 m sunt doua cladiri parter, acoperite cu sindrila, avand fiecare curtea ei, foste proprietati ale manastirii in 1959.